Şi în finalã am rãmas tot cinci…

Am crescut extraordinar de mult în aceste ultime zile, alãturi de patru oameni pe care nu-i cunoşteam. Mulţumesc, dragã cei patru oameni, pentru ca am rãmas aceiaşi cinci!

Nu e uşor sã lucrezi în echipã… trebuie sã îţi pese teribil de oamenii din faţa ta, astfel încât sã nu ieşi din tine şi în afara argumentelor, în dezbaterile despre aducerea a doi omuleţi care sã vorbeascã la evenimentul final alãturi de Bogdan Olteanu sau nu? Noi am lucrat concentrat, cred eu, sub egida lui “zen”. Minţile noastre sunt unite în acelaşi punct din care ies trupurile noastre. De aceea, cu dezbateri, trântiri de “nu sunt de acord cu tine pentru cã nu-mi place cum îmi stã pãrul astãzi”, am ajuns sã rezolvãm brief-ul pe calea pe care noi cinci am construit-o. Ruxandrei i-a fost evident ca impozitul forfetar este o ghilotinã şi Nicu ştia deja cã el vrea sã facã o campanie în care sã implice oamenii, în care elementul uman direcţioneazã campania şi nu este doar un stabilopod cusut în piele.

Ne-am petrecut orele pe iarbã, prin parcuri – ideea unuia a tras ideea altuia. Am întârziat şi ne-am învinovaţit unul pe celãlalt pentru evidenţele noastre. Am bãut mult ceiuţ verde şi am gãtit, mai mult sau mai puţin împreunã. Daria ne-a arãtat Olteniţa ei şi i-am cunoscut familia, o familie care pe mine m-a inspirat sã continui şi sã încerc sã gãsesc motivaţia fiecãruia dintre noi şi motivaţia noastrã comunã. Ne-am întâlnit în casa personalã a Oanei şi a lui Nicu, iar laitmotivul întâlnirilor noastre au fost Crostini. În seara fatidicã de 11 mai eu am plecat din Bucureşti. În aceeaşi zi, am avut momentul disruptiv: ni se parea cã nu mai încãpem unul în viaţa celuilalt şi cã ar fi mai bine sã ieşim. Nu s-a întâmplat aşa, pentru cã în ciuda faptului cã suntem extrem de diferiţi, nu ne ascundem sub “nu vezi lucrurile aşa cum le vãd eu şi nu cred cã pot face un compromis de dragul scopului nostru”. Nu, nu alegem sã fim aşa. De asta cred cã am crescut extrem de mult în aceste zile. Am înţeles cât e de important limbajul şi cât de mult conteazã sã ai în vedere profilul omului cãruia i te adresezi. Cred ca despre asta suntem “noi” şi despre asta ar trebui sã vorbeascã şi campania noastrã. La prezentãri am stat unul lângã celãlalt, mai puţin Daria al cãrei trup rãmãsese la calculator dare ne-a susţinut în timpul prezentãrilor. Despre asta suntem noi cinci: noi cinci.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.